Limba română este bogată și frumoasă, dar și plină de capcane. Chiar și vorbitorii nativi ajung uneori să folosească greșit anumite cuvinte sau expresii, din neatenție, influența limbilor străine sau simplă obișnuință. Unele greșeli s-au răspândit atât de mult, încât par corecte la prima vedere. Pentru a vorbi și a scrie corect, este important să cunoaștem diferențele subtile dintre formele corecte și cele greșite. Iată o selecție de cuvinte frecvent folosite greșit în limba română, cu explicații clare și exemple practice.
- „Datorită” vs. „din cauza”
Aceste două expresii nu sunt sinonime, deși multe persoane le folosesc ca atare.
- „Datorită” se folosește atunci când vorbim despre o consecință pozitivă.
Am reușit datorită sprijinului tău. - „Din cauza” se folosește pentru o consecință negativă.
Am întârziat din cauza traficului.
Greșit: Am ratat examenul datorită emoțiilor.
Corect: Am ratat examenul din cauza emoțiilor.
- „Servici” vs. „serviciu”
Forma corectă este „serviciu”, nu „servici”.
Mă duc la serviciu.
Mă duc la servici.
Deși forma scurtă se aude des în vorbirea colocvială, în scris și în exprimarea corectă trebuie folosit întotdeauna serviciu.
- „Vroiam” vs. „voiam”
Mulți români spun „vroiam”, combinând formele verbelor a vrea și a voi. În realitate, forma corectă este „voiam”.
Voiam să plec mai devreme.
Vroiam să plec mai devreme.
Greșeala s-a răspândit pentru că sună mai „natural” în vorbirea curentă, dar nu este acceptată în limba literară.
- „Niciun” vs. „nici un”
Conform regulilor actuale, forma „niciun” (scris legat) se folosește când are valoare de pronume sau adjectiv negativ.
Nu am văzut niciun film nou.
Niciuna dintre ele nu a venit.
Nu am văzut nici un film nou.
Forma „nici un” (scris separat) este corectă doar atunci când „nici” neagă o propoziție, iar „un” are sens de numeral:
Nu a venit nici un copil, nici doi.
- „Deosebire” vs. „diferență”
De multe ori, „deosebire” este folosit greșit în loc de „diferență”.
- Deosebire se referă la o caracteristică distinctivă între două lucruri.
Există o deosebire între accentul din Ardeal și cel din Moldova. - Diferență are un sens mai general, folosit mai ales în matematică sau pentru comparații de cantități.
Există o diferență de vârstă de zece ani între ei.
- „Care” vs. „pe care”
În multe situații, pronumele relativ care trebuie precedat de prepoziția pe, atunci când este complement direct și se referă la o ființă.
Persoana pe care am întâlnit-o este medic.
Persoana care am întâlnit-o este medic.
O regulă simplă: dacă poți reformula propoziția cu „l-am” sau „am văzut-o”, atunci e nevoie de „pe”.
- „Decât” vs. „doar / numai”
„Decât” se folosește numai în construcții negative.
Nu am decât o carte.
Am decât o carte.
În propozițiile afirmative, se folosesc „doar” sau „numai”:
Am doar o carte.
Am numai o carte.
- „Cea mai majoră” – greșeală de exprimare
Cuvântul „major” înseamnă deja „important” sau „principal”, deci nu are nevoie de grad de comparație.
Aceasta este cea mai majoră problemă.
Aceasta este problema majoră / principală.
Repetiția ideii duce la o exprimare tautologică, adică redundantă.
- „Într-un timp foarte scurt” vs. „într-un timp scurt”
Expresia „într-un timp foarte scurt” este redundantă. Cuvântul „scurt” exprimă deja ideea de rapiditate.
Am terminat lucrarea într-un timp scurt.
Am terminat lucrarea într-un timp foarte scurt.
Totuși, dacă vrei să accentuezi ideea, poți folosi „într-un timp record” sau „într-un timp extrem de scurt”.
- „Îți mulțumesc frumos” vs. „îți mulțumesc mult”
Deși ambele se aud frecvent, „îți mulțumesc frumos” este o expresie colocvială, nu greșită, dar poate suna nepotrivit în contexte formale.
Îți mulțumesc mult pentru ajutor.
Îți mulțumesc din suflet.
Îți mulțumesc frumos este acceptată în vorbirea curentă, dar nu în texte oficiale.
- „Aduce-ți aminte” vs. „adu-ți aminte”
Forma corectă este „adu-ți aminte”, de la verbul a aduce, la imperativ.
Adu-ți aminte ce ți-am spus!
Aduce-ți aminte ce ți-am spus!
Confuzia apare pentru că în plural forma este „aduceți-vă aminte”, deci mulți o preiau greșit și la singular.
- „Orișicine” vs. „oricine”
Forma literară corectă este „oricine”. Variantele „orișicine”, „orișice” sau „orișicând” sunt arhaice, potrivite doar în texte vechi sau cu intenție stilistică.
Oricine poate greși.
Orișicine poate greși.
- „Genul ăsta de…” vs. „acest gen de…”
Deși expresia „genul ăsta de” este foarte populară, forma corectă, mai ales în scris, este „acest gen de” sau „un astfel de”.
Acest gen de comportament nu este acceptabil.
Genul ăsta de comportament nu e ok.
- „Ca și” în loc de „ca”
Una dintre cele mai răspândite greșeli moderne este folosirea abuzivă a expresiei „ca și” în loc de simplul „ca”.
Ca și profesor, cred că…
Ca profesor, cred că…
„Ca și” se folosește doar pentru evitarea cacofoniei (de exemplu: „Ca și coleg, îl respect” – corect doar dacă altfel ar fi „Ca coleg”). În rest, se preferă forma simplă: „Ca profesor, ca prieten, ca om…”
- „Locație” vs. „loc”
Cuvântul „locație” înseamnă, în română, închiriere sau chirie, conform sensului din dicționar.
Contractul de locație a fost semnat pe un an.
Ne vedem la locație.
În sensul de spațiu fizic, forma corectă este „loc” sau „locație turistică” (acceptată prin extinderea modernă, de influență engleză). Totuși, în limba română standard, „loc” este preferat.
Concluzie
Folosirea corectă a limbii române nu înseamnă rigiditate, ci respect față de comunicare și claritate. Greșelile devin ușor obiceiuri, dar pot fi corectate prin atenție și lectură. Cunoașterea diferențelor dintre „datorită” și „din cauza”, „voiam” și „vroiam” sau „niciun” și „nici un” ne ajută să vorbim mai curat și mai expresiv. Limba este vie, se schimbă mereu, dar corectitudinea rămâne semnul unui vorbitor educat și atent la nuanțe.
